intr-o saptamana schimb prefixul. ce pun pe lista de realizari? dupa cum scrisesem si intr-un status pe messenger, pot sa merg pe bicicleta fara maini. stiu, pare un lucru mic, dar va spun eu, e exhilarating. am invatat sa merg cu adevarat pe bicicleta cand am venit in japonia acum 4 ani- ma rog, stiam cat de cat de dinainte, dar numai prin parc si in linie dreapta:)) am incercat sa merg fara maini si mai demult, finca aveam un prieten olandez care mergea asa de parca asta era modul natural de-a merge pe bicicleta… va zic, e un lucru util, mai ales iarna cand mi se innoada lacrimile in barba si vreau sa-mi scot manusile ca sa ma sterg la ochi. anyway, saptamana trecuta am luat din intamplare ambele maini de pe ghidon, si n-am cazut! acuma pot sa merg cateva sute de metri buni asa, pot sa iau si anumite curbe mai largi si… ma intrebam daca bicicleta fara ghidon n-ar fi ceva absolut posibil- doar ca nu in cazul bicicletei mele, ca am franele pe ghidon, si nu stiu daca m-as mai putea opri altfel decat prin cadere
)
merg si la sala de vreo 4 ani de cand sunt in japonia- de, plateste guvernul japonez- si asa am reusit sa fac din nou ceva ce puteam prin scoala generala: spagatul! pana la 40 de ani, scopul e sa fac si sfoara… una peste alta, am stomacul mai plat, cu inceput de six-pack, fundul mai ferm, picioarele mai ne-celulitice, bratele mai putin gelatinoase decat la 20 de ani… se pune? pe de alta parte, vad la sala o gramada de babe super-musculoase, care par sa vina zilnic si sa stea acolo cu orele, de unde trag io concluzia ca altceva mai bun de facut- sters nepoti la fund, etc- n-au… cam trist! degeaba ma apropii io acuma de corpul ideal daca nu se bucura nimeni de el… gravitatia e totusi gravitatie, si tot felul de lucruri o sa inceapa sa se lase, sa atarne, sa se usuce… deci la ce bun? brrr!!!
doctoratul e de-abia inceput, l-oi termina la un moment dat… e al cincilea an cand predau engleza p-aici cu regularitate, desi tot part-time… come to think of it, am lucrat si io ca adultii numai un an jumate, in moldova…
stau cu chirie (nu vad ce e rau in asta, as sta toata viata, dar oamenii din jurul meu vad ca-si iau case, etc, si ma intreb daca-s normala)… n-am masina (ma rog, am participat la masina familiei, deci am… cam o portiera). am vreo cateva dulapuri de carti, aici si in romania, am niste electrocasnice de capatat, niste electronice ale mele… si cam atata! dup-aia, m-am plimbat oleaca pe ici, pe colo, am facut multe poze, dar oare o fi mare lucru?
despre the significant other, ce sa mai zic… s-au perindat vreo cativa prin viata mea/patul meu, sau io printr-al lor, da’ degeaba. am fost indragostita o singura data. dup-aia am invatat ca pot sa fiu numai atrasa fizic, si nu-i nimic rau in asta, si e si mai simplu, si doare mai putin la sfarsit. si uite-asa, pe an ce trece devin mai pretentioasa, si mai tipicara, si mai sigura pe mine, si mai independenta, si toti barbatii care au mai ramas neluati mi se par ieftini si mici si plini de sine, si-n genere mi se pare ca nu merita asa o comoara de fata ca mine
) uuuu, i’m too sexy for my shirt, yeah, yeah
mai bine ma opresc, ca iar o sa scriu un post “despre moarte si alti demoni”. bah, una peste alta nu ma simt de 30 de ani; mai mult de 25 nu mi-a dat nimeni niciodata la prima intalnire; n-oi avea multe, dar am ce-mi trebe, oi fi inca singura, dar am invatat sa vad si partea plina a paharului astuia si… mda, vulpea care nu ajunge la struguri zice evident ca prefera merele… hehehe!