cynicalobasan and her life in japan

tocmai m-am intors acasa, stau cu picioarele pe “sobitza” si scot aburi. brrrrrrr!!! zilele trecute au amenintat astia ca o sa ninga, dar, cel putin in osaka, a fost alarma falsa. m-am uitat degeaba pe geam din ora in ora, a plouat morocanos toata ziulica…

ce voiam sa observ despre mine ca sa ma trag singura de urechi:

1. dependenta de emoticoane. vorbeam cu mi-chan pe google talk, care este un programel foarte util pentru cei care au net la serviciu si vor sa mai chatuiasca cu lumea fara sa le popuiasca vreo fereastra de mess tocmai cand le face seful morala. ma rog, asta stie toata lumea. si banuiesc ca se stie si ca, spre deosebire de yahoo messenger si de skype, google talk-ul nu are emoticoane. drept care m-am simtit handicapata. trebuia sa-mi inchei propozitiile cu ceva. iar emoticoanele au devenit un fel de semne de punctuatie. si finca nu le aveam, trebuia sa le “povestesc”: “maimutoiul care ranjeste”, ”maimutoiul care te ia in brate”, “maimutoiul care rade diabolic”, samd, samd.  ce sa mai, sunt naspa. constatasem de dinainte ca am inceput sa desenez emoticoane rudimentare si pe putinele mesaje de hartie pe care le mai scriu… si ca ma deranja vag ca nu pot adauga ceva maimutoi tampitel la statusul de pe mess… minunea este cum reusesc sa scriu aici fara ) morala: ar trebui sa reinvat sa-mi exprim emotiile fara emoticoane, nu?

2. este enervant ca, pe vremea cand eram 100% single, ideea mea de weekend/seara perfecta era completa cu niste spaghetti bine facute (de mine), niste vin/visinata si o baie lunga si fierbinte, precedata sau urmata, dupa caz, de: epilat, masca, creme, manichiura, pedichiura, etc. a, si un film dragutz. ce mi-as fi putut dori mai mult? sa nu ma frece nimeni la creier, si sa am tot timpul din lume with myself, for myself. acuma ca procentul de “singleness” s-a schimbat, de ce nu-mi mai ajunge? a, si de ce personajul respectiv, cu care am crezut ca n-as putea sa fiu niciodata, acuma ca m-am hotarat ca poate pot, brusc si deodata mi-a devenit cvasi-indispensabil, intr-o forma sau alta? doar ma simteam bine numai cu mine inainte… ideea este sa reusesc sa ma simt in continuare bine cu mine, dar sa stiu ca imi poate fi bine (nu neaparat mai bine) si cu el (nu neaparat numai cu el). deal?

3. am scris intr-un post anterior ca ma enerveaza ca uneori unii barbati cred ca daca ii lasi sa faca ce vor cu tine (in pat, i mean) inseamna ca si tii la ei. era o observatie bazata pe vreo doua experiente. ce dovada de double standards pe mine! ca fac fix acelasi lucru, cand imi convine mie. concluzia: sexul si dragostea nu sunt neaparat doua chestii total fara legatura, dar pot foarte bine fi (doh!). a nu se uita, si a se actiona in consecinta, de la caz la caz. ok?

 以上。

am vazut prima data “in the mood for love” in anul patru de facultate, la institutul francez, cu un tip de care incercam sa nu ma atasez prea mult. cand l-am vazut, m-am gandit la r., care, fizic, era departe de mine, si continua sa se departeze, incet dar sigur, si pe celelalte planuri, cele care contau. desi atunci nici unul dintre noi cred ca nu era pregatit sa recunoasca asta inca.

ma tem ca nu ma pricep sa vorbesc despre filme- mai ales despre cele care imi plac, mai ales despre asta. coloana sonora, rochiile ei, parul lui pomadat, tacerile. lentoarea, langoarea, drama aia retinuta, care te face sa clocotesti pe dinauntru, sa ai chef sa iesi pe strada si sa te indragostesti de primul om care-ti iese in cale.

dar mai ales coloana sonora, partea asta cu viorile, care habar n-am ce/de unde este, sau cine a compus-o, dar ma obsedeaza, si de fiecare data cand imi aduc aminte de film, trebuie s-o gasesc si s-o ascult de cel putin zece ori… sau pana uit de ea si ma iau cu viata.

trebuia s-o am, partial, asa cum se gaseste ea pe youtube, si pe blogul meu. there!

asta cu hotararile de anu’ nou bagsama ca e asa, ca sa poti repara ce ti-a mers prost, sau ce-ai facut pe dos in anul dinainte… acuma, mie mi-or fi mers o gramada de chestii aiurea, si banuiesc ca si greseli am facut cu duiumul, si mi-au zburat si cateva stoluri de porumbei din gura, da’ o sa ma limitez numai la o singura chestie, care nu mi-a mers numai anul trecut prost, ci parca dintotdeauna: men.

deci, promit ca anul asta sa nu-mi mai pice cu tronc cine nu trebuie, sa nu ma mai uit dupa older men, ca nu-s ca vinul, si older nu inseamna neaparat better, si nici dupa barbati mai puternici sau mai destepti sau mai 格好いい decat mine, ca nu exista ;p. pentru ca, in materie de desteptaciune, lucrurile sunt greu de apreciat si comparat (cf teoriei inteligentei aleia…speciale? sau cum ii ziceam noi? genul ala de inteligenta pe care e clar ca omul o fi posedand-o, ca altfel n-ar fi ajuns unde a ajuns, doar ca noi n-o putem intelege nici in ruptul capului… ), iar masculul puternic si dominant poate fi belea la casa omului… la fel ca si cel 格好いい, si de cele mai multe ori constient de ce “bun” e el. ma reprofilez pe d-astia mici si maleabili. si-n loc de “buni”, o sa-i caut “draguti”. ca cica pot fi modelati sa fie cum vrei tu. am zis, am zis!

si poate, ca o rezolutie secundara, o sa incerc sa ma stresez mai putin, ca numarul de neuroni e oricum in scadere… si nici la inima nu face bine…

gata! so help me god!